Sâmbăta lui Lazăr și ”Lazarinele”

Perioada Paștilor în Grecia înseamnă, înainte de toate, pregătirea sufletească pentru ca fiecare om să întâmpine sărbătoarea Învierii Domnului așa cum se cuvine, cu lumină și pace în casă și în inimă. De aceea, cele 40 de zile de post nu reprezintă doar restricții alimentare, ci, așa cum spuneam și în alt articol, abținerea de la a vorbi sau a asculta vorbe urâte, bârfe, denigrări la adresa semenilor noștri.

Totuși, Postul cel Mare este marcat de două sărbători importante care îi mai îndulcesc asprimea: Buna-Vestire și Floriile. Zile în care este dezlegare la pește, ambele sunt dedicate lui Iisus Hristos ca Impărat al Cerului și al Pământului, anunțat mai întâi de Arhanghelul Gavriil și aclamat apoi de mulțimea Ierusalimului care Îl întâmpină cu ramuri de finic.

Sărbătoarea Intrării lui Iisus Hristos în Ierusalim, sau Floriile, este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, ziua în care Iisus Își revelează atât latura umană, cât și cea de Dumnezeu. Aflând că prietenul său, Lazăr, este mort de patru zile, Iisus începe să plângă de tristețe, dar apoi se duce la ușa mormântului prietenului Său și săvârșește ultima minune, înviindu-l. Acest episod este amintit cu grijă prin tradițiile elene dedicate Sâmbetei lui Lazăr. Puțin umbrită de Duminica Floriilor care o urmează, Sâmbăta lui Lazăr este păstrată cu sfințenie în societatea tradițională elenă când chiar se colindă pe la casele oamenilor, în cete de fete sau, mai rar, de femei care vorbesc tuturor de minunea săvârșită de Hristos și anunță venirea Floriilor.

Obiceiul își are originea în Tracia Răsăriteană de unde s-a răspândit în Ellada. Cetele de

Sursa foto: internet.

fetițe, numite ”Lazarine”, purtând coșuri cu flori, trec pe la case cântând. Pentru efortul lor, primesc ouă și ”lazarakia”, mici pâinici frământate special pentru această zi, din aluat de post ce conține doar făină, ulei, apă călduță, drojdie, anason sau mastic, stafide și cuișoare. Din aluat se formează pâinicile în formă de om înfășurat în giulgiu, amintind de Lazăr cel înviat.

Versurile colindului reprezintă un dialog cu Lazăr cel ascuns în miezul pământului:

”Au sosit Floriile, a sosit ziua salciei,

A sosit și Duminica în care mâncăm pește.

-Unde ai fost, Lazăre, unde te-ai ascuns?

-În miezul pământului am fost prizonier!

-Scoală-te, Lazăre, și nu mai dormi,

Că-ți dăm hârtie și comboloi (…)

-Dă-mi, Jupâne, un oușor

Să-mi umplu coșulețul (…)!”

Dialogul firesc cu Lazăr cel mort și înviat oglindește credința neclintită a poporului în viața veșnică, Lazăr fiind singurul om care a pătruns între cele două lumi și a ieșit din mormânt după patru zile. Tocmai de aceea, tradiția elenă a rezervat un loc aparte în calendarul popular pentru această sărbătoare care, în deplină concordanță cu primăvara deja instalată, aduce speranța înnoirii și a învierii, indiferent de cât de grea și apăsătoare ni s-ar părea orice etapă a vieții.

Vă lăsăm să colindați împreună cu ”lazarinele” din Serres!