”Ziua Babei”

După cele 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, dedicate pregătirilor sufletești și trupești, femeile din Tracia și Makedonia de Răsărit au o zi doar a lor, în care se distrează și lasă bărbații să aibă grijă de copii și case. Este ”Ziua Babei” celebrată în fiecare an pe data de 8 ianuarie, ziua când bărbații se află ”sub papuc”, iar femeile își iau o vacanță de câteva ore de la muncile și îndatoririle lor zilnice.

Adus de imigranții din Roumelia, obiceiul este o recunoaștere publică a meritelor femeii în comunitate, în special a bunicilor care îngrijesc de întreaga familie. În sate din Evros sau Rodopi, acum sunt sărbătorite moașele care ajută la venirea pe lume a copiilor timp de un an întreg. Dacă în satul respectiv nu mai există moașe, este sărbătorită cea mai bătrână femeie care a născut mulți copii și are nepoți sau strănepoți.

babo
Sursa foto: http://www.cretewoman.gr

Moașele – garantul următoarelor generații

În societatea tradițională elenă, ca și în cea românească, ”doftoroaiele”, femeile pricepute în vindecarea diferitelor boli și în prepararea diferitelor leacuri, erau de nelipsit. Iar atunci când ele aveau și rolul de moașe, importanța lor era vitală pentru viața și permanența unei întregi comunități. Sănătatea trupească și generațiile nesfârșite de copii au reprezentat dintotdeauna cele două ingrediente ale existenței unui popor, de aceea moașele erau mereu apreciate și respectate pentru abilitatea lor de asigura viața viitoare nu doar a unei singure familii, ci a unei lumi întregi.

Prin urmare, cinstea care li se acordă este cu atât mai mare în ziua de 8 ianuarie, când tinerele și, mai ales, femeile care au născut în anul precedent, merg la moașe cu daruri ca să le mulțumească pentru ajutorul primit. Darurile au valoare de simbol și sunt, invariabil, de trei feluri: apă, săpun și mici obiecte de îmbrăcăminte sau chiar câte o pereche de pantofi. Apa și săpunul reprezintă truda grea a bătrânelor de a ajuta mamele să nască și faptul că ele trebuie să aibă mereu o igienă impecabilă, în timp ce obiectele de îmbrăcăminte, șorțuri, năframe sau chiar pantofi amintesc de drumurile făcute de moașe pe la toate casele gravidelor.

Așadar, în dimineața zilei de 8 ianuarie, proaspetele mame, îmbrăcate în straie de sărbătoare și ducând darurile alături de dulciuri, gustări sau o sticlă de vin, merg la casele moașelor, însoțite doar de cimpoier sau alt instrumentist, cel care trebuie să asigure veselia întregului grup. Altă prezență masculină este cu desăvârșire interzisă. Odată intrate în curtea bătrânelor, femeile din alai sunt întâmpinate de acestea și, conform tradiției, intră în casă numai după ce moașele se spală pe mâini în pragul casei cu apa și săpunul primite. Alaiul poate avea și femei fără copii care aduc flori pe care le prind în pieptul moașelor în timp ce rostesc o scurtă rugăciune de a primi în anul abia început ”un copil frumos ca floarea” pe care tocmai au oferit-o. Tradiția spune că, dacă mamele nu duc daruri moașelor, pe lumea cealaltă acestea le vor cere mereu apa și săpunul așteptate.

skepasto_mpampo06
Sursa foto: http://www.sansimera.gr

Petrecere fără bărbați

De la casa moașei, femeile se îndreaptă spre cafeneaua din centrul satului unde încep o petrecere zgomotoasă, cu cântece și dansuri la care cimpoierul și patronul localului sunt singurii bărbați acceptați, numai sub jurământul de a nu dezvălui nimănui cele ce au văzut sau auzit la petrecere. Discreția este necesară pentru că limbajul, gesturile și cântecele sunt destul de îndrăznețe, femeile parodiindu-și soții și propria viață intimă alături de aceștia. Tocmai de aceea, petrecerea este interzisă și tinerelor nemăritate care nu trebuie să vadă sau să audă astfel de glume.

Dacă vreun bărbat îndrăznește să se apropie de locul în care se ține petrecerea sau de alaiul femeilor, este fugărit și prins de acestea care îi fură fie vreo podoabă mică, fie vreun obiect de îmbrăcăminte pe care le scot la o licitație organizată ad-hoc. Alții sunt stropiți cu apă, femeile găsind mereu câte o modalitate de a scăpa de prezența lor.

În unele zone din jurul orașului Serres, femeile sunt cele care preiau îndatoririle masculine chiar și în administrarea comunităților. Dacă unele dintre ele îmbracă haine de polițiști și dirijează circulația, cea mai implicată sau curajoasă dintre ele primește cheile orașului sau satului, devenind primarul localității pentru o zi.

Ritual de fertilitate

Obiceiul ”babei”, vechi, pierzându-se în timpuri imemoriale, este o continuare a anticului ritual de fertilitate ”Thesmophoria” care consta într-o petrecere asemănătoare la care participau numai femeile care, prin cântece și glume deocheate, invocau sprijinul zeilor pentru a asigura fertilitatea familiei și a ogoarelor.

Astăzi, agricultura modernă ferește comunitățile de foamete așa cum se întâmpla demult, dar obiceiul ”Babei” se păstrează ca o legătură între generații, așa cum numai femeile știu să o asigure.

Un gând despre „”Ziua Babei””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.