”Gaitanaki”, tradiția colorată a primăverii

 

 

xoriginal_gaitanaki.jpg.pagespeed.ic.1t8FXS5mxj
Sursa foto: internet

Încă din atichitate, poporul elen a sărbătorit venirea primăverii cu o explozie de veselie, dans, muzică, poezie și spectacole de teatru, carnaval și întreceri sportive și artistice, toate dedicate zeului Dionysos și zeiței Persefona care, întorcându-se pe pământ pentru șase luni, aducea cu sine căldura și roadele bogate. Perioada carnavalului dionysian începea după cea de-a doua lună plină de la solstițiul de iarnă, perioadă ce corespunde în calendarul actual cu mijlocul lunii februarie, și era așteptată cu mare interes tocmai pentru libertatea de care se bucurau  absolut toți. Sub măștile purtate în acele zile, orice diferență socială era anihilată, stăpâni și sclavi, aristocrați și oameni simpli amestecându-se sub semnul exuberantului Dionysos. Creștinismul nu a făcut altceva decât să asimileze aceste tradiții și să le asigure permanența până în zilele noastre, asociindu-le cu legende și istorii ale fiecărei regiuni.

Unul din aceste obiceiuri din perioada Carnavalului este, de fapt, un dans vesel, adus în Grecia de refugiații din regiunea Pontului și din Asia Mică. Amestec de culoare și ritm, dansul are semnificații adânci, fiind, de fapt, o reprezentare motrice a vieții.

Izvoare

”Gaitanaki”, numele acestui dans care anunță intrarea în Postul Paștilor, provine din medievalul ”gaitana” însemnând ”panglică”, ”bandă de mătase”, ”coardă” și se referă la cele douăsprezece panglici reprezentând personajul principal al dansului. Etimologia numelui este destul de controversată, unii cercetători susținând că ea se referă la Gaeta, un colonie grecească înființată pe teritoriul Italiei  ai cărei locuitori se ocupau cu confecționarea panglicilor de mătase, bumbac sau lână întrebuințate la ornarea veșmintelor.

Adus de ponți, ”gaitanaki” are o existență milenară, fiind prezent pe teritoriul vechilor traci și al frigienilor. Aceștia din urmă venerau o zeitate feminină, Cybele, corespondenta zeiței Rhea din mitologia elenă. Ca și aceasta, Cybele era zeița fertilității, Mama Pământ, cea care a dat nașterii lumii oamenilor și a zeilor. Soțul ei era Atti, care a fost ucis de lovitura unui zimbru (în alte variante fiind vorba de un taur). Covârșită de durere, Cybele și-a transformat soțul într-un brad, copacul care are puterea de a-și păstra prospețimea și verdeața și în timpul iernii. În cultul dedicat acestei perechi divine, în fiecare primăvară, frigienii obișnuiau să ridice un stâlp pe care îl ornau cu flori, fructe și panglici colorate și să danseze în jurul lui, sărbătorind reînvierea naturii.

GAITANAKI-DANCE-GREECE
Sursa foto: internet

Dansul

Unicitatea acestui dans rezidă din jocul cromatic al panglicilor care se împletesc în jurul unui stâlp. Este un dans-scenetă cu treisprezece participanți, unul care ține stâlpul și doisprezece care dansează în jurul lui ținând fiecare în mână câte o panglică legată de stâlpul bogat ornat cu flori. Dansatorii încep să execute mișcări vesele, rotindu-se în jurul acestuia, șase în sensul acelor de ceasornic, șase în sens invers, trecând unii pe sub mâninile celorlalți, lăsând panglicile să realizeze o țesătură colorată pe stâlpul reper. Când panglicile se scurtează, dansatorii schimbă direcția, mergând în sensul opus fiecăruia, până când țesătura se desface de la sine.

Aparent simplu, ”gaitanaki” este, de fapt, o reprezentare a vieții, așa cum curge ea cu alternanța specifică a momentelor de fericire și de tristețe. Copac simbol, bradul care în antichitatea frigiană îl reprezenta pe Atti, este legătura Cerului cu Pământul, ”axis mundi”, osia lumii, cel pe care se sprijină întreaga creație. Mereu verde, bradul a fascinat oamenii prin forța sa de regenerare și de a rămâne de neatins în fața curgerii ireversibile a timpului. În dans, el a devenit stâpul în jurul căruia evoluează cei doisprezece dansatori, al căror număr are și el o semnificație anume: de la numărul apostolilor creștini și numărul muncilor lui Hercules până la numărul orelor zilei și ale nopții, continuând cu numărul lunilor dintr-un an, doisprezece este  o rotunjire a timpului, a gândurilor și a propriei existențe umane.

Vă invit acum să facem câțiva pași prin Serres, oașul din nordul Greciei recunoscut pentru păstrarea și promovarea folclorului  local, pentru a vă bucura de frumusețea panglicilor colorate ale lui ”gaitanaki”.

 

Un gând despre „”Gaitanaki”, tradiția colorată a primăverii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.