Sarakatsani – Tradiții de nuntă (III) Aluaturile.

Atunci când logodna tinerilor era deja stabilită de către părinți (în societatea tradițională elenă părinții sau persoanele mai în vârstă erau cei care hotărau viitorii parteneri ai copiilor lor, tinerii neavând prea multe opțiuni), nu mai rămânea decât să se pornească pregătirile pentru ceea ce devenea nu doar evenimentul unei familii, ci al întregii comunități. Nomazi, așa cum am spus și în articolele anterioare dedicate acestui subiect, sarakatsani își împărțeau nu doar pășunile și sursele de apă, ci și bucuriile și tristețile pentru că numai în acest fel comunitatea ca întreg putea merge mai departe și supraviețui provocărilor vieții. Fiecare nuntă și naștere însemna certitudinea viitorului, așa că era imperios necesar ca toți membrii unei caravane să știe că o nouă familie urma să apară între ei.

Sursa foto: https://www.teleiosgamos.gr/

Tocmai de aceea, pregătirile de nuntă însemnau aportul multor rude, dar și vecini, prieteni, la ceea ce urma să se întâmple. Trimițându-și fata să aducă apă proaspătă într-o dimineață de vineri, soacra mică dădea semnalul începerii șirului întreg de acțiuni care precedau căsătoria fiicei. Ajutată de alte femei, mama întindea o pătură groasă numită ”tsioli” într-o latură a colibei astfel încât să creeze un spațiu separat de restul casei, pe care îl umplea cu perne și pături. Când fata se întorcea de la izvor, mama și femeile o luau de mână și o băgau în spațiul creat spunându-i ”Acum du-te, copilul meu, la casa ta, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului”. Cu lacrimi în ochi, tremurând de emoție și înțelegând ce se va întâmpla cu ea în zilele următoare, fata intra în acel ascunziș de unde nu ieșea decât duminicâ dimineață, când se pregătea de nuntă. Este foarte interesantă această claustrare a viitoarei mirese, ca o rupere de familia părinților tăi și ”plecarea” spre viața propriei familii. Închisă în acel spațiu strâmt, fata pare că trecea printr-o metamorfoză, trecând de la statutul de tânără inocentă la cel de femeie cu responsabilități.

Sursa foto: www.http://users.sch.gr/

Imediat după ce fata era separată de ai ei prin intermediul acelui ”tsioli”, femeile începeau să pregătească aluaturile din care se făceau colacii de nuntă. Același lucru se întâmpla și la casa socrilor mari, la aceste evenimente participând adulți și copii, fiecare cu rolul său prestabilit. Prima persoană care cernea făina era o fetiță cu ambii părinți în viață, în timp ce covata era ținută de doi băieți. Mai înainte, în covată erau aruncați bani, orez, flori, toate având rolul de a atrage belșugul și fericirea însurățeilor. Banii erau adunați apoi și oferiți fetiței care trebuie să cumpere de ei migdale glasate și dulciuri de împărțit în ziua nunții. Pentru osteneala ei, copila trebuia neapărat răsplătită cu mici daruri din partea familiei. Nu pleca de acolo până nu ocolea de trei ori covata, împreună cu ceilalți doi băieți care ținuseră covata, și rosteau împreună urări de bine, de sănătate, belșug și copii frumoși pentru familia care urma să se întemeieze în comunitate.

Astfel, femeile satului se împărțeau între cele două case ale mirelui și miresei, ajutând pe toată durata pregătirilor. În acest timp, era cusută flamura de nuntă, despre care vom vorbi mai târziu.

Ajunul Bobotezei – Obiceiul Arapilor

Cele douăsprezece zile de sărbătoare dedicate Nașterii lui Hristos se încheie, în Ellada, cu marea zi a Bobotezei sau a Theofaniei (a arătării Sfintei Treimi), când lumea întreagă se sfințește, lăsând în urmă necazurile și încercările anului care tocmai s-a încheiat și pregătindu-se de o reînviere așteptată pe Pământ și în Cer. Acum nesuferiții kalikantzaroi se ascund înapoi în lumea lor subpământeană unde, timp de un an, se vor strădui fără succes să taie Arborele Lumii care susține întreaga creație a lui Dumnezeu. Încet-încet, ritmul vieții reintră în cursul firesc, oamenii se întorc la muncile zilnice și febra sărbătorilor își pierde treptat din intensitate.

Sursa foto: http://www.kavalanews.gr

Nu este de mirare că, pentru această perioadă, satele elene au păstrat în zestrea lor de tradiții și obiceiuri manifestări ale credințelor populare legate de lupta întunericului cu lumina, a nopții cu ziua și a iernii cu primăvara. Botezul Domnului se mai numește și ”Τα Φώτα” (”Sărbătoarea Luminilor”), tocmai pentru că apariția Sfintei Treimi este o reconfirmare a puterii divine pe pământ. Odată depășit momentul solstițiului de iarnă, toată natura se pregătește să revină la viață, chiar dacă, din punct de vedere calendaristic, mai sunt două luni.

În Makedonia de răsărit, în satele din jurul Kavalei și, mai ales, din jurul orașului Drama, ajunul Bobotezei este ziua în care străzile sunt invadate de sunetul clopotelor purtate de ”arapi”. Mascați, purtând pe cap cușme înalte din piele de capră, vopsiți pe față cu funingine și încinși cu diferite curele pe care sunt prinse clopote, ”arapii” vin să alunge iarna și, odată cu ea, spiritele rele. Ajunși în piața publică, ei se împart în două cete ai căror lideri încep o luptă simbolică din care unul este învins și ”ucis”. Moartea lui ritualică vorbește, de fapt, despre ”moartea” iernii, a frigului și a întunericului, iar ”învierea” amintește de primăvara care urmează. În momentul în care cel învins ”revine la viață”, toți ”arapii” încep să danseze și să sară astfel încât să sune clopotele agățate de ei. Chiar dacă are loc în ajunul unei sărbători creștine, obiceiul ”arapilor” vine din antichitate, din vechiul cult dionisiac, păstrându-se într-o frumoasă îngemănare de elemente creștine și păgâne. Cultul dionisiac avea la bază succesiunea vieții și a morții, trecerea de la iarnă la primăvară, de la noapte la zi, totul încheindu-se cu victoria luminii și a vieții. Unele opinii spun că ar aminti chiar de un episod din viața lui Alexandru cel Mare care a ales să se mascheze pentru a-și înfricoșa adversarii dintr-o luptă. Indiferent de originea acestui obicei, ”Arapii” din Makedonia vorbesc lumii despre bucuria de a trăi și de a crede cu tărie în renaștere, chiar și atunci când timpurile par potrivnice.

Sursa foto: http://www.paggaionet.gr