Chiar dacă, în Grecia antică, femeile nu erau considerate cetățeni ai polis-ului și nici nu aveau acces la festivalurile și evenimentele publice care se desfășurau de-a lungul anului, iată că tot găseau modalități de a se întâlni și de a se bucura unele de altele, făcând schimb de idei, sfaturi, informații care le ajutau apoi să-și ducă viața mai departe în universul casnic.
Și una din aceste ocazii era festivalul Thesmophoria, sărbătoarea care avea loc în luna Pyanepsion (Πυανεψιών) care corespunde acum cu sfârșitul lui Octombrie, începutul lui Noiembrie. Pe durata celor trei zile de festival, organizarea și desfășurarea ritualurilor erau realizate exclusiv de femeile ai căror soți erau cetățeni, prezența bărbaților și a sclavelor sau chiar a tinerelor necăsătorite fiind interzisă.
Sursa foto: http://www.clevelandart.org
Thesmophoria era dedicată lui Demeter, zeița cerealelor și mama Persephonei care jumătate de an locuia cu soțul său Hades în lumea subpământeană și jumătate stătea alături de mama ei. Când o avea pe fiica sa aproape, Demeter făcea ca totul să înflorească și să rodească pe pământ, în timp ce lipsa Persephonei atrăgea tristețea, melancolia mamei care se reflectau în venirea frigului și a întunericului pe pământ. În acest fel explicau vechii greci succesiunea anotimpurilor și, implicit, ciclul vieții agrare, prin bucuria sau tristețea lui Demeter atunci când Persephona îi era aproape sau departe.
Întrucât în această perioadă se realizau însămânțările de toamnă, Thesmophoria avea ca principal scop invocarea fertilității atât a naturii, a ogoarelor, cât și a oamenilor. Sărbătoarea ținea trei zile, fiecare zi având o anumită semnificație.
Prima zi era Anodos, adică Ziua urcușului, a ascensiunii, făcându-se aluzie la urcarea Persephonei din lumea subpământeană către cea a mamei ei. Acum se sacrificau purcei fie de către măcelari angajați în acest scop, fie chiar de femei. Acestea își înălțau corturi și locuiau în ele pe toată perioada festivalului, ajungând rar acasă, dedicate fiind ritualurilor pe care le aveau de îndeplinit. Purceii sacrificați erau aruncați în gropi numite ”megara” și lăsați acolo până anul următor. Femeile care îndeplineau tot acest ritual petreceau mai înainte trei zile în deplină stare de reculegere, purificare, curățire de orice gânduri sau fapte urâte.
A doua zi era Nesteia, adică Ziua postului, în care participantele la ritual nu mâncau nimic, ci își făceau direct pe pământ culcușuri din plante medicinale cu puteri afrodisiace sau vindecătoare de orice boală femeiască. În această zi, resturile purceilor din anul precedent erau adunate cu grijă din ”megara” de către responsabilele cu acest lucru, duse la altarul lui Demeter, acoperite cu ramuri de pin și prăjiturele în formă de șerpi sau bărbați și apoi arse, într-un foc ritualic.
În cea de-a treia zi, numită Kalligeneia sau Ziua Bunei Nașteri , cenușa sacrifiilor făcute cu o zi înainte era împrăștiată pe câmpuri, acolo unde au fost aruncate semințele, pentru a le face să germineze și să rodească în anul următor.
Scrierile antice spun că această sărbătoare era și o bună ocazie pentru femei de a se distra cu glume mai mult sau mai cuviincioase, tocmai acest limbaj fără perdea fiind tot o modalitate de revigorare a fertilității și a unei vieți sexuale mulțumitoare în cuplu.
Pentru că femeile Greciei antice erau, în general, prizonierele unei vieți destul de sărace în divertisment sau socializare, festivalul Thesmophoriei le dădea nu doar libertatea de a se sustrage îndatoririlor domestice, dar și de a se implica în viața socială prin ritualurile de fertilitate care asigurau hrana întregii comunități pentru următorul an.
Iubim Grecia 