Zeița Pământ, Mama tuturor zeilor sau Mama vieții, Gaia (Geea) este, în mitologia elenă, ființa primordială care s-a născut din întunecatul și nesfârșitul Haos.
Întinzându-se în lung și în lat, puternică și dătătoare de viață, Gaia purta în străfundurile ei și pe înfricoșătorul Tartar, locul unde bezna cea mai adâncă se confunda cu o noapte fără sfârșit. Tot din Haos a apărut apoi și Eros, Iubirea, care a adus lumină și bucurie peste tot, însuflețind tot ce există. Încet-încet, lumea începea să prindă contur.
Zeița Pământ a născut apoi pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) și pe Pontus (Marea), iar mai târziu Cerul avea să pună stăpânire pe toată lumea. Din căsătoria lui Uranus cu Gaia s-au născut șase fii și șase fiice, numiți titani, ființe puternice și răzvrătite împotriva tatălui lor care îi silea să trăiască în adâncurile pământului și nu le îngăduia să vadă lumina zilei. Pe lângă titani, zeița Gaia a mai născut încă trei ciclopi uriași, cu câte un singur ochi în frunte, și trei uriași, cât munții de mari, cu câte cincizeci de capete și o sută de brațe, numiți hecatonchiri.
Pentru că Uranus prinsese o ură neîmpăcată față de propriii copii și-i zăvorâse în întunericul adâns, mama lor Gaia a fost cuprinsă de o suferință nemărginită și a încercat să-i scoată de acolo, îndemnându-i să se răscoale împotriva tatălui lor. Titanii nu au avut curaj, dar mezinul, Cronos (Timpul) a fost cel care a reușit să-și detroneze tatăl și să preia puterea lumii. Din păcate, și el s-a dovedit la fel de tiranic precum tatăl său și a fost pedepsit de unul din fiii săi, așa cum vom vedea în următoarea noastră relatare.