Loukoumades

Vacanțele petrecute pe tărâmul Elladei ar fi incomplete fără aroma de gyros și loukoumades. Dacă primul are ca atribuție principală alinarea stomacului flămând, cele din urmă sunt cireașa de pe tort, moftul aflat la îndemâna oricui, momentul de răsfăț al papilelor gustative. Încărcate de miere și scorțișoară, uneori presărate cu semințe de susan sau nuci pisate, micuțele gogoși sferice mâncate din cutii de carton sunt o adevărată bucurie.

Și cum în Grecia nu avem voie să ne amintim de diete, kilograme în plus, calorii sau cântar, totul este permis din punct de vedere culinar. Și cum poți ține dietă în țara în care brutăriile și cofetăriile își aruncă în stradă bunătățile și aromele ispititoare? Vitrinele, măsuțele sau tarabele pline de plăcinte, prăjituri sau fursecuri te găsesc la tot pasul, indiferent în ce cameră de hotel ai vrea să te ascunzi.

Și totuși, întors acasă, ceea ce ți se părea ”prea mult” acum îți lipsește. Taclalele tihnite până seara târziu la o masă de tavernă, forfota turiștilor curioși ca și tine, scrutând locul în căutarea celui mai potrivit suvenir, și, mai ales, amalgamul de gusturi de care te bucuri pe tot parcursul șederii tale în țara zeilor olimpieni. Acasă te lovești pentru o perioadă de liniștea nefirească și întoarcerea la vechile activități cu speranța și promisiunea că următoarea vizită în Grecia va fi cu mult mai frumoasă ca cea pe care tocmai ai terminat-o. Timp de câteva zile, încă ești sub imperiul emoțiilor trăite acolo, al liniștii și al acelui sentiment de refugiere undeva, ”departe de lumea dezlănțuită”.

Iar atunci când dorul devine mai acut, o porție de loukoumades calde este tot ce ai nevoie pentru ostoirea frigului iernii și retrăirea tuturor momentelor frumoase de pe tărâmul elen.

Bucătărie balcanică, apropiată de cea românească, arta culinară greacă nu reprezintă o piatră de încercare pentru gospodinele de la noi din țară. Iar loukoumades sunt o adevărată joacă.

Sursa foto: internet

Ingrediente

Pentru o porție de aproximativ 40-50 de bucăți, e nevoie de:

Pentru aluat

• 1 plic de drojdie uscată,
• 3/4 ceașcă de apă călduță,
• 1/4 ceașcă de zahăr
• 1/2 ceașcă de lapte călduț,
• 3 cești de făină (plus încă jumătate dacă e nevoie la aluat)
• 1 lingură de ulei de măsline
• 1/2 linguriță de sare
• 1/4 linguriță de scorțișoară măcinată
• ulei de măsline pentru a vă scufunda lingura atunci când formați gogoșelele
• ulei vegetal pentru prăjit

Pentru sirop

• 1 ceașcă de miere
• 2 linguri de apă
• scorțișoară măcinată, după propriul gust
• 1/4 sau 1/2 ceașcă de alune măcinate

 

Mod de preparare

Pentru început, cu ajutorul unei furculițe, se amestecă bine într-un bol apa, zahărul și drojdia, până când ingredientele sunt dizolvate complet. Lăsați vreo 5 minute până când începe  drojdia să facă mici bule, semn că a început procesul de fermentație. În alt bol, se amestecă făina cu sarea și scorțișoara, adică ingredientele uscate, iar apoi se toarnă peste amestecul de drojdie. La acestea, se adaugă apoi și laptele și lingura de ulei de măsline. Amestecați bine, timp de vreo 2 minute, ajutându-vă de accesoriul special pentru aluaturi al mixerului, fie de propriile mâini. Aluatul nu trebuie să fie nici prea moale, dar nici prea tare, astfel încât să poată fi modelat, obținându-se în același timp gogoși bine aerate și nu foarte dense. Acest lucru ajută la pătrunderea siropului de miere cu ușurință atunci când va fi turnat peste ele. După amestecarea aluatului, bolul se acoperă cu un prosop curat și se așază într-un loc ferit de curent și călduț pentru cel puțin o oră. În acest timp, aluatul va crește dublându-și volumul.

Când timpul destinat creșterii aluatului a trecut, pregătiți cratița pentru prăjit, turnând în ea un strat generos de ulei vegetal, suficient de mult ca gogoșelele să plutească  atunci când se prăjesc.

Când aluatul este suficient de crescut, turnați puțin ulei de măsline într-un bol pe care îl așezați la îndemână, lângă plită, și vă apucați de făcut gogoșelele. E, și acum aveți nevoie de puțină îndemânare: luați puțin aluat în mână, strângeți pumnul ușor astfel încât aluatul să iasă prin deschizătura lăsată între degetul mare și arătător. Cu lingura înmuiată în uleiul de măsline de alături, dați formă sferică produsului care iese din pumn și lăsați gogoașa să se scufunde în uleiul încins. Trebuie avut grijă să nu încărcați prea mult cratița de prăjit, astfel încât gogoșile să aibă suficient spațiu pentru a se rumeni pe toate părțile.

Bineînțeles că, dacă uleiul din cratiță se consumă, îl veți completa, astfel încât să se păstreze cantitatea potrivită prăjirii loukoumadelor.

Când acestea sunt rumenite, se scot pe hârtie absorbantă care să preia surplusul de grăsime, iar între timp se pregătește siropul de miere prin încălzirea amestecului de apă și miere până când devine suficient de lichid ca să poată fi turnat cu ușurință peste gogoși.

Pe un platou, așezați loukoumades după pofta inimii și stropiți-le cu siropul de miere, încet ca să îl poată absorbi. Peste ele, presărați scorțișoară și puteți adăuga semințe de susan sau alune  / fistic / nuci zdrobite. Mai nou, amatorii de dulce le preferă inundate de topping de ciocolată sau de fructe. Nu e rău, dar rețeta tradițională le cere simple, doar cu miere și scorțișoară.

Orice ați prefera, savurați-le într-o duminică înnorată de noiembrie. Sigur vă vor aduce vara elenă înapoi, chiar și pentru câteva minute!

Christopsomo – ”Pâinea lui Hristos”

Purtând încă în memoria ancestrală cultul zeiței Demeter, cea care i-a învățat să cultive cerealele, elenii au dedicat câte o ”pâine” principalelor sărbători de peste an și din viața lor. Nunta, botezul, înmormântarea, Paștele, primul seceriș, Crăciunul, fiecare eveniment este însoțit de coacerea pâinii ritualice, a colacului sau a cozonacului. Trecând ușor de la religia pre-creștină la cea creștină, în care Hristos, ”pâinea lumii”, se oferă ca jertfă pentru răscumpărarea noastră, poporul elen a asociat dintotdeauna bobul de grâu cu moartea și învierea.

Sursa foto: internet

O astfel de pâine este și ”Christopsomo” (”Pâinea lui Hristos”) care se coace cu două-trei zile înainte de Crăciun, înr-o stare de maximă pregătire sufletească. Astfel, pe toată durata pregătirii ei, gospodina se roagă, binecuvântând ingredientele și produsul final. Totodată, Pâinea lui Hristos se pregătește cu cele mai bune ingrediente, întrucât ea simbolizează ofranda fiecărei familii pentru Cel Născut în ziua de Crăciun. Rețeta diferă ușor de la o regiune la alta a Greciei, dar ceea ce rămâne de bază este amestecul de mirodenii, de cuișoare, anason, mastic, scorțișoară care trebuie neapărat să se simtă din plin. O altă caracteristică a acestei pâinici o reprezintă modul în care este decorată: fiecare familie plăsmuiește din aluat, pe suprafața pâinii, detalii, simboluri, aspecte ale vieții de zi cu zi și ale ocupației principale. Pe lângă nelipsita litera X, ca inițială a numelui lui Hristos, agricultorii ornează Christopsomo cu spice de grâu, pluguri miniaturale trase de boi, frunze de măslin sau fructe, pescarii acoperă suprafața pâinii cu pești, năvoade, împletituri cu fructe de mare, caracatițe, bărci etc. Treptat, Christopsomo a devenit un moment de etalare a talentului gastronomic al gospodinelor dar și a celui de patiser care știe să creeze din aluat forme de o frumusețe inegalabilă.

Ingrediente

Pentru aluat

• 8 cești cu făină
• 1 vârf de linguriță de sare
• 1 1/2 lingurițe cu drojdie uscată
• 1 ceașcă apă călduță
• 1 ceașcă vin roșu (călduț)
• 1/2 ceașcă ulei de măsline (sau 6 linguri de unt topit)
• 1/4 ceașcă suc de portocale
• 1/4 ceașcă de coniac
• 2 coaja rasă de la portocale
• 1 ceașcă zahăr
• 1 1/2 cești cu stafide
• 1 1/2 cești cu nuci (tocate grosier)
• 1/3 muguri de pin
• 1 linguriță de ansason măcinat sau 1 linguriță de mastic măcinat
• 1 linguriță de scorțișoară măcinată
• 1 linguriță de cuișoare măcinate
• ¼ linguriță de nucșoară măcinată

Pentru decorat

• 1 – 2 lingurițe de lapte
• un amestec obținut din 120 g miere și 1 lingură de coniac
• 1 nucă întreagă (în coajă)

Amestecați bine drojdia cu ½ ceașcă apă caldă și 2 linguri de făină până se dizolvă și lăsați deoparte pentru 10 minute, până face bule, semn că drojdia începe să fermenteze.

Într-un bol mare, amestecați sarea cu 2/3 din făina rămasă, faceți o gropiță în mijloc unde turnați amestecul de drojdie, apa caldă rămasă și vinul. Amestecați până se obține un aluat moale, acoperiți vasul cu hârtie cerată și un prosop curat și lăsați la crescut timp de 1,5 – 2 ore, până când aluatul își dublează volumul.

După acest interval, scoateți aluatul din vas și frământați-l pe blatul acoperit cu făină până când iese tot aerul din el. Așezați aluatul din nou în bol, presărați restul de făină, adăugați uleiul, sucul de portocale, coniacul și coaja rasă de portocale.

Separat, amestecați bine zahărul cu stafidele, nucile, mugurii de pin, masticul, anasonul, scorțișoara, cuișoarele și nucșoara și adăugați-le peste aluat.

Frământați bine până când aluatul nu se mai lipește de mâini, acoperiți-l și mai lăsați-l la crescut jumătate de oră.

Într-un vas uns cu ulei sau cu unt, așezați ¾ din aluat, urmând ca din sfertul rămas să formați, mai întâi, două funii așezate în formă de X pe suprafața pâinii, și apoi frunze, flori, arcade, animale, fluturi, tot ceea ce știți că vă poate înfrumuseța pâinica. Așezați nuca la intersecția celor două funii, în mijlocul literei X, ungeți aluatul cu puțin lapte și dați la cuptorul preîncălzit.

În primele 15 minute, lăsați un vas cu apă pe fundul cuptorului și temperatura mai ridicată, de aproximativ 230C, urmând ca după acest interval să scoateți vasul cu apă și să scădeți temperatura la aproximativ 200C. Coaceți Christopsomo la această temperatură până când trece testul scobitorii, adică în jur de 50 – 60 de minute. Cu puțin înainte de a scoate pâinica din cuptor, ungeți-o cu amestecul de miere și coniac, pentru a da luciu, și mai lăsați-o puțin la copt, aproximativ 5 minute.

Nouă nu ne rămâne decât să vă urăm Sărbători fericite tuturor și un Crăciun cu masa și casa bogate în bucurii!

Καλά Χριστούγεννα και Καλές Γιορτές σε όλους!

Sursa foto: internet.

Karydopita

Mult timp după ce s-au încheiat, vacanțele în Grecia încă mai poartă aromele bunătăților care ne-au încântat papilele gustative pe parcursul celor câteva zile în care evadăm pe tărâmul zeilor, atât de iubit de noi toți.

Iată că întâlnirea noastră de azi are ca erou gustul atât de delicat și unic al karydopitei. Prăjitura pufoasă, însiropată, amestec de blat aerat și nuci crocante măcinate, este unul din port-drapelurile tavernelor grecești. Numele său vine de la cuvintele ”karydia” (”nuci” în limba greacă) și ”pita” (”plăcintă”), iar rețeta cunoaște ușoare variante create în funcție de regiune, gospodină, preferințe culinare etc. Dincolo de aceste opțiuni, karydopita este unul din primele produse de patisserie elenă care ne vine în minte atunci când vorbim despre acest domeniu.

Rețeta nu este deloc complicată, cuprinzând câteva ingrediente de bază adunate într-un aluat savuros stropit din belșug cu sirop de miere.

Rețeta care urmează este pentru o tavă mică, de aproximativ 25 – 30 cm lungime. Pentru tăvi mai mari, se va dubla sau tripla cantitatea ingredientelor.

Ingredientele pentru blat:

• O cană de făină,
• 1 linguriță și jumătate de praf de copt
• Un sfert de linguriță de sare
• O jumătate de linguriță de scorțișăară măcinată
• O jumătate de linguriță de cuișoare măcinate
• O linguriță de coajă rasă de lămâie
• ¾ cană de unt
• ¾ cană de zahăr
• 3 ouă
• ¼ cană de lapte
• 1 cană de nuci măcinate grosier
• (Opțional, se pot adăuga zahăr brun, puțin coniac sau puțin rom)

Siropul se face din:

• 1 cană de zahăr
• 1 cană de miere
• ¾ cană de apă
• 1 linguriță de zeamă de lămâie.

Sursa foto: internet

Înainte de a începe lucrul propriu-zis, se va încălzi bine cuptorul, astfel încât prăjitura să fie cuprinsă de căldură imediat ce va fi introdusă în cuptor. Apoi se vor amesteca ușor într-un bol ingredientele uscate, respective făina, praful de copt, sarea, scorțișoara, cuișoarele și coaja rasă de lămâie. În alt bol, se mixează bine untul cu zahărul până devine ușor și spumos, apoi se adaugă ouăle, unul câte unul. Peste acest amestec, se toarnă treptat ingredientele uscate, alternând cu laptele, mixând până la încorporarea totală. Când acest aluat este gata, se toarnă și nucile măcinate și se amestecă apoi cu telul sau cu o paletă, pentru omogenizare. Blatul se toarnă apoi în tava unsă cu unt și pudrată cu făină (sau doar acoperită cu hârtie de copt), se dă la copt pentru aproximativ 40 de minute, până când trece cu success testul scobitorii (scobitoarea introdusă în aluat trebuie să iasă curată, nu cu urme de compoziție).

Când s-a copt blatul, va fi scos pe o tavă și lăsat să se răcorească, timp în care este pregătit siropul: într-o crăticioară, se amestecă cele trei ingrediente principale, adică apa, zahărul și mierea, se pun pe foc și se lasă să fiarbă în jur de cinci minute, până la topirea zahărului. Apoi se adaugă zeama de lămâie și se mai lasă încă 2 minute.

Prăjitura se taie în romburi și apoi este stropită din belșug cu siropul fierbinte. Se servește cu înghețată de vanilie și, neapărat, cu companie plăcută la masă 🙂