Leul din Nemeea

Din cele mai vechi timpuri, omul și-a măsurat forțele cu natura într-o încercare de a o întrece și a o stăpâni, precum și de a dobândi nemurirea prin faima faptelor sale. Lupta a fost mereu una inegală în detrimentul omului, caracterizat prin puteri limitate, viață scurtă și incapacitate de reînnoire așa cum face natura. Tocmai de aceea memoria colectivă a dedicat legende marilor eroi care s-au ridicat din condiția de muritori și au obținut victorii mărețe împotriva fie a câte unui animal feroce, fie a stihiilor, fie a ființelor jumătate om, jumătate animal.

În plan simbolic, o biruință asupra naturii reprezintă o biruință asupra laturii sălbatice și egoiste care există în fiecare dintre noi, tocmai de aceea victoria este celebrată și păstrată în literatura orală din generație în generație.

Hercule și prima sa muncă

Sursa foto: http://www.perseus.tufts.edu

Eroul mitologiei elene a avut de îndeplinit douăsprezece munci la porunca regelui Euristeu (Ευρυσθέας), prima fiind uciderea leului care cutreiera ținutul Nemeei, omorând oameni și provocând mari neplăceri satelor de acolo. Animalul își avea sălașul într-o peșteră cu două ieșiri unde ademenea oamenii transformându-se într-o fată rănită care cerea ajutorul celor care treceau prin zonă. Când salvatorii se apropiau de fată în peșteră suficient de mult, ea redevenea leu și îi mânca pe loc, trimițându-le apoi oasele la zeul Hades, regele lumii subpământene.

Blana leului erau aurită și pielea impenetrabilă, așa că nicio armă nu putea să o străpungă, oricât de mult au încercat vitejii locului să ucidă fiara.

E de la sine înțeles că această sarcină a fost cumva ca o condamnare la moarte pentru Hercule, regele Euristeu fiind faimos pentru ura pe care i-o purta marelui viteaz. Numai că Hercule a dejucat acest plan al regelui, aplicând o nouă strategie. Văzând că armele sunt de prisos în lupta cu leul, a hotărât să-l înfrunte direct, într-o luptă doar cu mâinile goale. Ca să fie sigur că animalul nu-i scapă, a închis una din cele două ieșiri ale peșterii și a intrat prin cealaltă, căutând animalul. Când s-au întâlnit, pământul s-a cutremurat din cauza încleștării dintre cei doi, Hercule reușind să se ferească de colții și ghearele leului și să-i prindă gâtul cu brațul, strângându-l tare până l-a lăsat fără suflare.

Sărbătorind victoria, Hercule s-a îmbrăcat în pielea aurită a leului și s-a întors la palatul lui Euristeu, care deja îi pregătise și alte unsprezece sarcini în încercarea de a-l ucide.

Semnificația legendei

Dincolo de lupta dintre om și animal, legenda Leului din Nemeea ascunde învățăminte care pot deveni repere în procesul de maturizare a unui om.

Înainte de toate, Hercule a învins leul pentru că el a abordat o metodă neconvențională, părăsind ”cărarea bătătorită” a celorlalți voinici care au încercat să obțină un rezultat diferit folosind aceleași metode. Se știa că leul are pielea impenetrabilă și, cu toate acestea, toți cei care au încercat să-l omoare, chiar și Hercule, foloseau aceleași arme. Din fericire pentru el, Hercule a găsit o altă metodă care i-a adus succesul și i-a salvat și viața. În viață, situațiile disperate cer soluții disperate, iar atunci când știi că propria ta viață este în joc, lupți chiar și ”cu mâinile goale”.

O altă învățătură este cea a pericolului dat de ”zona de confort”. Leul stătea în peșteră unde atrăgea victimele, fără să iasă prea mult de acolo. În momentul în care Hercule a astupat o ieșire și i-a invadat teritoriul, leul a fost nevoit să reacționeze, dar deja era prea târziu. ”Zona de confort” dată de blana aurită și de pielea tare îl acaparase prea mult ca să se mai poată opune propriei bunăstări: un intrus i-a oferit lecția celui care se adaptează la un nou context și care câștigă. Aici, adevărata putere nu a fost fizică, ci spirituală, a minții care a trebuit să găsească o altă cale spre victorie.

Sursa foto: http://www.digitalcollections.nypl.org

Poate tocmai datorită unor semnificații ca acestea, mitologia elenă este și acum un tovarăș tăcut al omenirii, la care ne întoarcem constant pentru a-i asculta povețele și a-i urma exemplele. Lupta dintre bine și rău, dintre propriile noastre slăbiciuni și încrederea în forța cu care ne știm înzestrați, debarasarea de tot ce este negativ în ființa noastră și aspirația spre o versiune mai bună, căutarea semnificației în propria noastră viață, a unui sens, toate acestea sunt redate în nemuritoarele legende ale Olimpului care vorbesc mereu de zei, de eroi dar și de oameni care au lăsat în urmă o moștenire inestimabilă de valori.