Povestea de dragoste a lui Zeus cu frumoasa Io

Zeus și Io. Pictură de Antonio Allegri, zis Coreggio.

Zeus și Io

Preoteasă a zeiței Hera, tânăra și frumoasa Io habar nu avea că o va mânia exact pe cea căreia îi slujea cu credință. Fiică de zeu, ea a fost zărită de marele Zeus care s-a îndrăgostit de ea și a uitat de existența soției sale. Deși a încercat să stea departe de avansurile acestuia, până la urmă Io a fost nevoită să îi devină iubită, ca să îndeplinească proorocirile oracolului din Delphi care prevestea necazuri mari în familia ei în cazul unui refuz față de stăpânul tunetelor și fulgerelor.

Întâlnirile celor doi se petreceau pe un câmp, Zeus având grijă să-și ascundă iubita într-o perdea groasă de nori care să o țină departe de privirea iscoditoare a Herei. Pentru a fi sigur că Io nu va fi găsită de soția înșelată, Zeus a transformat-o într-o vacă albă, dar această strategie se pare că nu a avut rezultatul scontat.

Răzbunarea Herei

Intuind adulterul, Hera i-a cerut vaca lui Zeus pretextând că o place foarte mult. Și cum acesta nu-i putea refuza nimic soției sale, i-a oferit-o. În acela moment, biata Io a devenit captivă în mâinile răzbunătoarei zeițe care imediat i-a dat-o în pază temutului Argus, monstrul al cărui trup uriaș era acoperit de o sută de ochi. Când unii ochi dormeau, alții stăteau de veghe, astfel încât Argus vedea mereu tot ce mișca în jurul său, iar bieții săi prizonieri nu izbuteau niciodată să se elibereze.

Transformată în vacă, incapabilă să vorbească și să își strige suferința, Io își luase orice

Hermes adormindu-l pe Argos. Pictură de Jacopo Amigoni, sec. al XVIII-lea.

nădejde de a-și găsi pacea departe de Zeus și Hera. Numai că marele zeu nu a rămas indiferent și l-a chemat pe istețul Hermes poruncindu-i să o scape. Acesta nu a stat pe gânduri și imediat și-a luat fluierul său fermecat, s-a dus pe muntele unde Io își petrecea penitența și a început să cânte la urechea lui Argus. Treptat-treptat, sub influența melodiilor, paznicului i s-au închis toți cei o sută de ochi, iar pentru Hermes nu a mai fost niciun obstacol să-i taie capul și să o elibereze pe Io transformată în vacă.

Suferința lui Io

Chiar dacă Io a scăpat de paza lui Argus, din păcate nu a scăpat și de răzbunarea Herei care a trimis imediat pe urmele ei un tăune. Veninos și înspăimântător, tăunele a început să o înțepe, urmărind-o necontenit. De frica și de arsura înțepăturilor lui, Io a început să fugă, nemaigăsindu-și liniștea nicăieri pe tot tărâmul Greciei. A intrat în marea care mai târziu a primit numele ei, devenind Marea Ionică, și, ocolind toată Grecia, a ajuns la strâmtoarea Bosfor al cărei nume se traduce prin ”vadul vacii”, nimerind tocmai în Caucaz, pe muntele Elbrus, acolo unde Prometeu, cel care furase focul oamenilor, era înlănțuit și pedepsit pentru fapta sa.

Sfârșitul suferințelor naiadei

Titanul i-a prezis lui Io că își va găsi într-un final odihna și fericirea, dar tocmai pe tărâmul îndepărtat al Egiptului. A încurajat-o să fugă mai departe de tăunele monstruos și de Hera și să ajungă cât mai repede în locul unde nu o va mai supăra nimeni. Io așa a făcut, a fugit cu ultimele puteri în Egipt unde Zeus i-a redat chipul omenesc și, pe malul Nilului, a născut pe Epafos, un băiețel care avea să devină primul rege al acestui pământ, întemeietorul unei generații strălucite de eroi din care, ceva mai târziu, s-a tras și cel mai mare erou al Greciei, Heracle. Ca răsplată pentru toate suferințele îndurate, Zeus i l-a oferit ca soț pe marele rege Osiris, iar ea primind numele de Isis. Io i-a mai dăruit copii lui Zeus, dar și soțului ei, fiind socotită, împreună cu toți copiii ei strămoșii etiopienilor și ai libienilor.

Marea zeiță Hera

Soția atotputernicului Zeus, ocrotitoarea căsătoriei și a tot ceea ce presupune aceasta, Hera s-a bucurat de un cult deosebit pe tărâmul Elladei antice, ea fiind responsabilă cu oferirea de prunci soților și cu binecuvântarea mamelor în timpul nașterii.

Sursa foto: internet

Imediat ce Hera a fost eliberată din pântecele lui Cronos de către Zeus, mama acesteia, zeița Rhea, și-a condus fiica la capătul lumii, la căruntul Okeanos, pentru a fi în grija și ocrotirea zeiței Thetis. Departe de Olimp, de agitația și luptele interminabile de acolo, Hera a petrecut o perioadă de pace și izolare, până când a fost zărită de Zeus. Plecându-și ochii din înaltul cerului al cărui stapân era, Zeus s-a îndrăgostit de frumoasa fată și, fără să stea prea mult pe gânduri, a răpit-o de lângă Thetis și a dus-o în palatele sale.

Nunta a fost cel mai frumos eveniment al Olimpului, în care strălucirea miresei a rămas întipărită în veșnicie. Așezată pe tronul de aur alături de soțul său, Hera iradia, înveșmântată în straiele meșteșugit țesute de Iris și charite. Darurile zeilor nu au fost mai prejos decât mirii: Gaia, zeița Pământului, a făcut să crească din adâncimile lui un măr minunat, cu fructe de aur. Raze de lună, spume strălucitoare de mare, aripi de fluture care să o poarte cât ai clipi în toate zările lumii, aurore trandafirii, toate au fost primite de mireasa devenită acum stăpâna tuturor zeilor, dar și a întregii naturi.

Ca și soțul ei, Hera domnea din înălțimile Olimpului, folosindu-se de fulgere, nori negri și furtuni ori de câte ori o supăra câte ceva sau cineva. Capricioasă, răsfățată, frumoasă, Hera domina lumea întreagă printr-o singură privire ascuțită pornită din ochii ei mari și strălucitori. Cu mâini albe ca nufărul, bucle ce cădeau în valuri pe sub cununa așezată maiestuos pe cap, cu statura ei înaltă și armonioasă, Hera se bucura de respectul atât al soțului ei, cât și a celorlalți zei, dar și pământeni. Aceștia i-au atribuit și trăsături umane, comune cu ale oricărei femei și soții de rege, cum ar fi gelozia și tendința de a-și domina soțul. Ca urmare, și pedepsele venite din partea lui Zeus nu erau chiar ușoare, acesta nedându-se în lături când a venit vorba să-și biciuiască soția pentru nesupunere sau când a încătușat-o în lanțuri de aur și a lăsat-o să atârne între cer și pământ, cu două nicovale de fier legate de picioare.

Extrem de umană, Hera a fost zeița cea mai iubită de grecii antici, deoarece ea nu doar întruchipa femeia obișnuită ce se confrunta cu dramele zilnice și răspunderea unei familii, dar și prin spiritul protector pe care ea îl transmitea celor căsătoriți.

Muntele Olimp – Sălașul zeilor (I)

Luminosul Olimp era locul de unde Zeus domnea înconjurat de o mulțime de zei. Alături de el erau Hera, soția lui, și copiii lor Apollon, cel cu plete aurii, Artemis și Afrodita, strălucitoare ca aurul, dar și Athena, fecioara cea înțeleaptă și atotputernică. Înălțimile Olimpului erau păzite de Hore, cele trei minunate zeițe ale anotimpurilor, aflate la intrarea în palatele zeilor. Atunci când zeii coborau pe pământ sau se înălțau în saloanele luminoase ale lui Zeus, Horele învăluiau totul într-un nor gros, alburiu și strălucitor. Deasupra Olimpului, cerul se întindea albastru și adânc, revărsând din el mereu o lumină aurie. Aceste tărâmuri nu cunoșteau nici ploaia, nici ninsoarea, ci numai o vară strălucitoare și plină de veselie. Norii cenușii se aflau mai jos, la poalele minunatului munte, acolo unde începea lumea oamenilor, unde anotimpurile se succedeau implacabil, unde toamna și iarna luau locul primăverii, iar bucuria și desfătarea se preschimbau în nefericire și tristețe, totul urmând un drum de la viață la extincție, cunoscând fericirea și nefericirea în egală măsură.

Chiar dacă și zeii mai aveau parte de tristeți, acestea treceau repede, iar locuitorii Olimpului se întorceau la banchetele lor pline de muzică, dans și voie bună. Deasupra tuturor, Zeus veghea de pe tronul său de aur ca nimic să nu știrbească veselia olimpiană. Lângă tronul lui, se aflau în permanență Eirene, zeița păcii, și Nike cea înaripată, zeița biruinței.

Hera era cea care primea respectul tuturor zeilor din Olimp. Venerată de însuși mărețul ei soț și protectoarea căsătoriei, de o frumusețe strălucitoare și înveșmântată în straie bogate, Hera era personajul feminin cel mai puternic din toată pleiada de zeități olimpiene. Deși înșelată de multe ori de Zeus care se îndrăgostea de femei muritoare și nemuritoare deopotrivă, zeița, ca orice femeie puternică, avea puterea de a lupta pentru căsnicia ei și de a birui în inima soțului. La fel ca orice pământeancă, Hera era măcinată și ea de gelozie, îngijorare, dorință de răzbunare, teamă de a-și pierde bărbatul iubit, dar peste puțin timp triumfa, rămânând singura în inima lui. Lângă tronul Herei, stătea mesagera ei, Iris, zeița curcubeului, împodobită pe spate cu două aripi ușoare, pregătită mereu să se avânte pe creștetul curcubeelor, în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, pentru a îndeplini poruncile Herei.

Despre viața veselă a zeilor din Olimp vom vorbi și într-o viitoare întâlnire.