Când ne referim la niște norme juridice aspre, spunem că sunt ”legi draconice”. Dar oare de unde le vine această denumire? Grecia, cu istoria ei milenară, ne oferă explicația.
Dracon (Δράκων) a fost un legiuitor atenian din a doua jumătate a secolului al VII-lea î. Hr, care, prin legile sale, a oferit Atenei liniștea necesară după zeci de ani de lupte între familiile bogate care aplicau legea talionului fără a mai ține cont de nimic.
În concepția vremii, moartea cuiva dintr-o familie însemna neapărat uciderea altui membru dintr-o familie rivală, Atena slăbindu-și forțele în astfel de reglări inutile de conturi care se puteau întinde pe generații. Nimeni nu mai știa de la ce pornise un conflict oarecare, ci toți membrii familiilor rivale aveau ca principal scop numai plănuirea și săvârșirea omorurilor. Tocmai de aceea, Dracon a impus un cod juridic atât de drastic, încât pedeapsa cu moartea era singura soluție pentru a aduce liniște în cetate. Pentru a înțelege sensul legilor sale, trebuie să avem în vedere atmosfera de violență care domnea în epocă.
Pentru a nu permite familiilor puternice să se răzbune, acestora trebuia să le fie asigurată o satisfacție corespunzătoare din partea societății. Dând satisfacție familiilor ultragiate, severitatea acestor legi îi făcea pe criminali să se teamă și nici familiile nu mai erau interesate să-și facă singure dreptate știind că aveau statul de partea lor gata să le ofere protecție, justiție și redobândirea locului onorant în societate. În legislația lui Dracon, individul avea importanță ca parte a unui întreg, o parte ce trebuia respectată și protejată pentru binele întregii societăți.
Pe de altă parte, pedeapsa cu moartea se aplica pentru delicte ce astăzi par minore, pentru injurii sau acțiuni dezonorante, tocmai pentru a restabili echilibrul unei societăți măcinate de violență. Prin acest cod, Dracon și-a primit un binemeritat loc de faimă în istoria dreptului elen, el punând pe primul loc omul și nu fapta.
Un alt aspect revoluționar l-a constituit distincția făcută între omorul voluntar și uciderea din culpă, involuntară, care a învățat oamenii diferența dintre gravitatea faptelor.
Încă o dată, Grecia, prin oamenii săi care au făcut istorie, și-a demonstrat renumele de ”leagăn al civilizației europene”, oferind întregului continent norme și valori după care acesta și-a purtat existența peste veacuri.
Iubim Grecia 